Oameni care trec prin Mordor - Episodul Emilia

Oameni care trec prin Mordor – Episodul Emilia

După episodul Miruna, urmează Emilia la taste să vă povestească un pic despre revenirea ei în București și despre prima întâlnire cu Mordor-ul.

So, guestpost by Emilia

După 9 ore așezată într-o poziție incomodă pe care scaunul unui birou te face să stai și după alte încă 5 în aceeași poziție incomodă pe scaunul autocarului de pe ruta Bacău – București, ajungi în sfârșit în capitală. A trecut 1 an jumate. Ți-era dor de aerul haotic și agitat, plin de viteză, fum de țigară și oameni cărora să le ghicești filmul doar dintr-o privire. Ai adunat și aici destule amintiri încât să nu vrei să le cauți urma pe străzile întortocheate. E aproape miezul nopții, dar nici vorbă să-ți fie somn. Ciudat, acasă ai fi in pat deja, cu ochii pe jumătate închiși, numărând îmbrățișările lui.

Raluca și prietena ei îți țin companie și te duc acolo unde voiai să ajungi de mult. Bicicletele prinse de gardul de la intrare îți fac cu ochiul, muzica pulsează adânc, iar oamenii sunt lipsiți de control (câțiva). Dar asta e normal, doar te afli în Control. Meh, poate nu era chiar momentul potrivit să mergi acolo și poate nici petrecerea potrivită. Ceva nu mergea, oamenii îți încălcau prea mult pătratul de intimitate, lucru de care te dezobișnuiseși. „No touchy!” și scena din „The emperor’s new groove” era tot ce puteai gândi când observai gesturile respingătoare și dizgrațioase ale celor din jur. Îți spuneai constant în gând, totuși, că acum ceva timp (1 an – 2) lucrurile astea nu te deranjau deloc. Ce se schimbase, deci? Aaaanyway, ajunsă acasă la Raluca cu toate gândurile astea, după o bere și prea mult fum pentru plămânii și ochii tăi, adormi cu ochii în tavan gândindu-te la ziua de mâine.

Mâine era ziua în care aveai sa cunoști misterele Mordorului. Deja auziseși mult prea multe despre el și aveai o imagine formată despre cum ar fi. Așa e, cam 90% dintre prietenii tăi fuseseră acolo, alții chiar dormiseră acolo de multe ori. Deveneai geloasă de-acum. Îți imaginai palate construindu-se, noroi pe jos și copiii în picioarele goale jucându-se cu câinii comunitari care cerșesc afecțiune. Tu și Anca, regina Mordorului, coborâți din metrou la statia… Dimitrie Leonida. Căscând ochii prin împrejurimi, te întrebai cine o fi fost și ăla. Repede, Google! Dar nu, nu era un subiect atât de important pentru istoria Mordorului, așa că ți-a ieșit repede din gând.

10717431_787683174624920_1997833267_n

Mergând pe străzi, îți dai seama că nu e ATÂT de rău pe cât ironizează Ancu acest loc. Da, e un București mult mai modern și organizat, în plină dezvoltare și creștere (literalmente). Răsar blocurile ca ciupercile după ploaie, dar pe de altă parte nu există asfalt peste tot, de ajungi să-ți crească OCD-ul la valori nesănătoase când te uiți la culorile în care ajung pantofii tăi când ieși din Mordor. „Și aici e supermarketul” – singurul, de altfel. Cu niște prețuri cam umflate la produsele puține pe care le au, de altfel. Și urmează seria de blocuri care arată identic, îngrămădite într-un spațiu în care ar fi încăput și alte servicii (gen parcare mai încăpătoare sau spații verzi, curte interioară, loc de joacă pentru copii etc.). Dar nu, te afli în fundul Bucureștiului, unde se face treaba repede, dar nu neapărat foarte bine. Tipic.

Trecând peste lucrurile din exterior, ajungeți în apartamentul Ancăi. Ah, și acolo se schimbă treaba. De cum intri, îți dă un sentiment de „acasă” de n-ai văzut. Abia atunci îți dai seama că se merită să mergi prin noroi în haosul de afară. E comod, nou și nu-i lispește nimic. Dacă ai fi pe o altă platformă de socializare (hint hint), ai pune numai inimioare. Ai putea spune că acolo ai avut parte cel mai bun somn din ultima perioadă și cel mai leneș duș de la ora 4 jumate dimineața. Probabil meritul că te simți poate mai bine ca acasă îl are Anca. Pentru ca a adunat acolo exact ce îi trebuie unei case: coziness! E micro-universul ei în care te plimbă de la mare, munte, Paris, Barcelona, până la toate pizzeriile, home-delivery-urile din București și instalatorii din Popești-Leordeni.

Din păcate ai stat prea puțin încât să înveți drumul până la metrou, dar cu siguranță data viitoare tot la ea te-ai întoarce. Până și cafeaua e bună acolo, iar tu nu bei cafea de obicei. Deci da, Mordorul și regina lui ți-au furat o părticică din suflet, pe care au pus-o în locul secret, lângă celelalte – o vitrină imaginară pe care e inscripționat „My preciousssss!” Acum nu te așteaptă decât să te întorci la ea 🙂