Jur pe roșu!

Jur pe roșu!

De când mă știu, dacă ar fi să aleg să petrec timpul cu un grup de gagici sau unul de tipi, îl aleg pe cel de-al doilea. Băieții sunt mult mai caterincă și mai miștocari. Bine, evident că sunt și excepții de la regulă. De asta și primii copii de care m-am lipit au fost băieții de la mine din scară. Mergeam de fiecare dată în spatele blocului și băteam mingea în curtea liceului, jucam „Tară, țară, vrem ostași!” sau ne cățăram pe bara de covoare ca Tarzanii. Vara ne băteam cu pistoalele cu apă și iarna cu bulgări de după cazemată. Tot băieții m-au apărat când o pirandă a venit țipând la mine că i-am „împușcat” cu bile puradelu’. Pe la 6 ani a trebuit să jur pe roșu că voi rămâne prietenă fidelă cu fetele de la scara de lângă. Altfel nu aveam cum să fac parte din gașca lor. Așa că pe atunci am început să pierd vremea sărind coarda, elasticul, jucând „Omu’ Negru” sau „Sticluța cu otravă”.

Având o mamă ce a fost baschetbalistă când era adolescentă, cam în aceeași perioadă cu poveștile de mai sus ai mei m-au trimis la toate sporturile posibile sau imposibile. Luasem câteva ore de schi într-o iarnă și-mi plăcea maxim. Deși intrasem frontal într-un brad la marginea pârtiei și, altă dată, într-un gard, continuam să schiez când aveam ocazia. Tata mi-a pus fundul pe prima bicicletă și picioarele în primele role și patine de gheață. Nu în același timp, evident. Mama, pe de cealaltă parte, mă trimisese la un fel de aerobic, din ce-mi amintesc. Când a văzut că după ceva ședințe eram Michael Jackson toată acolo, a renunțat la ideea că unica ei fiică va deveni o prințesă.

În clasa întâi mă hotărâsem, într-un final, la un sport. Din ce în ce mai mult timp mi-l petreceam pe teren, cu racheta și mingea de tenis. Pe lângă faptul că veneam ruptă de oboseală acasă și dormeam ca un prunc (la propriu), m-a și responsabilizat foarte mult. Într-un articol de acum câteva luni îi îndemnam pe părinți să-și îndrume copiii spre un sport. Fie că e vorba de tenis, fotbal, handbal, baschet, karate, sportul le va forma un fel de gândire și strategie ce sigur îi vor ajuta în viitor. Nu cred că există un sport care să nu merite timpul sau efortul.

De aceea, vă invit la „Cea mai mare oră de sport”. Cea de-a cincea ediție a acestei nebunii are loc sâmbăta asta, 11 iulie, în Piața Sfatului din Brașov. 12 ore în care puteți participa gratuit la multe activități de la kangoo jumps, zumba, real ryder (biciclete staționare) până la zona de boot camp ori khai bo.

Miscarea-Face-Bine-Brasov-2015-POSTER-v6

Sună bine, așa-i? Hai, baftă la distrat și transpirat! 🙂