Eu când vreau să dorm, dorm.

Eu când vreau să dorm, dorm.

Prietenii mei știu că sunt o prințesă când dorm. Mi s-a povestit că ba mă mut pe cealaltă jumătate de pat, ba fur toată pătura, ba mârâi în somn, ba mârâi la cei care vor să mă învelească. Ba adorm când sunt la cinema, ba adorm când ne uităm la un film toata gașca la careva acasă când e gălăgia mai mare. Există chiar o legendă cum că am cântat Maneaua lui Iisus în somn la un moment dat. Știi cum e, nu crezi până nu-ți confirmă 15 oameni ce erau de față în momentul minunii.

Tot prietenii mei știu că atunci când mă trezesc, e obligatoriu să se poarte drăguț cu mine, să nu vorbească tare și, eventual, să-mi întindă o cafea. Sau măcar să nu-mi stea în cale cât mă târăsc până la filtru. Asta dacă vor să avem un dialog astfel încât fiecare să înţeleagă ce vrea celălalt.

Obiceiul meu în fiecare dimineaţă e să mă ridic din pat, să dau drumul la filtru şi să mai moţăi înca 5 minute cât se prepară licoarea magică. Şi, după cum vă imaginaţi, nu sunt foarte conştientă cât fac acţiunile astea.

Ei bine, în dimineaţa asta m-am trezit pe bune chiar înainte să pornesc filtrul. Cât orbecăiam eu prin casă ca-n The Walking Dead, deschid cutia în care-mi țin cafeaua și mă bușește râsul. Conform firului poveștii de cu o zi înainte, ieri dimineață am desfăcut un pachet nou de cafea, mi-am pus cafeluța în filtru. Iar în loc de a pune și restul cafelei din pachet în cutie, am apelat la varianta cea mai simplă și comodă:

cafea

Bună dimineața!