Despre cum să-i vorbești omului pe limba lui

Despre cum să-i vorbești omului pe limba lui

 

skype bunicu

După această discuție minunată cu tata, azi m-a sunat bunicul să mă întrebe dacă am timp să intru pe Skype. Îi spun că eu primesc apelurile de la el pe Skype doar dacă am programul pornit. Îmi cer scuze că nu i-am răspuns până acum, tocmai din acest motiv și că închid telefonul, intru pe Skype și-l sun eu. Și-l sun și cu video ca să-și vadă nepoata frumoasă, hehe.

Ca să înțelegeți povestea, mătușa mea i-a dăruit cadou o tabletă acum vreo câteva luni, i-a instalat Skype-ul, l-a învățat chestiile basic (cum să scrie, cum să șteargă dacă a scris ceva greșit, cum să dea click, cum să dea back, cum să citească știrile, cum să afle starea vremii de a doua zi, cum să dea scroll, etc), ceea ce mi se pare și perfect normal. I-a făcut și o adresa de mail, și-a ales singur parola ca să nu o uite. L-a învățat absolut tot ce e necesar pentru un om în vârstă când are pentru prima dată în viața lui o tabletă.

Dar evident că al meu scump bunic e mai șmecher decât credeam eu. După „Bună! Mă auzi? Mă vezi?”, „Da. Tu mă auzi? Mă vezi?”, „Da.”, am mai vorbit despre ce a mai făcut fiecare zilele astea, îmi spune că a vrut să asculte muzică și că nu se aude. (Și ca să înțelegi încă o treabă, nici eu n-am avut niciodată o tabletă, dar știu să folosesc una. Deci ce-mi apărea mie pe laptop/smartphone n-avea nicio legătură cu ce îi apărea lui acolo.)

„Adică, înțelegi tu, se mișcă ăia acolo și dansează, da’ nu aud muzica.”

„Da, bunicu, dar tu..”

„Și mai am o problemă. Am intrat pe Facebook ca să-ți scriu mesaje, dar nu mă descurc.”

Oho, numai semne de întrebare aveam în fața ochilor.

„Bun, deci să o luăm pe rând. Hai cu muzica întâi.”

M-am lămurit eu că pe YouTube intra el, dar avea volumul oprit din aplicație. După 10 minute de încercat să-i localizez și să-i descriu „difuzorul ăla micuț cu niște unde de ies din el”, lui nu-i apărea de nicio culoare. Căutând butonul de volum, i-am mai explicat care e șmecheria cu likes și dislikes, cum să dea pause/play, cum se traduce în română „YouTube”, ș.a.m.d. La un moment dat îi spun:

„Auzi, ia uită-te pe lateralul tabletei. Da’ tableta în sine, adică toată scula. Ai un buton cu + și cu -?”

„DA!! Apăs pe +?”

Și deodată îi aud pe Pitbull cu INNA. Mă gândesc că a intrat și el random pe un „dreptunghi cu o poză cu unu’” Bun, m-am liniștit! Acum hai cu Facebook-ul. I-am explicat de la ce vine termenul, cam de ce e folosit, cam ce poate să facă pe el, cu exemple concrete din viața de zi cu zi. Era foarte drăguț când mă mai oprea din vorbit ca să-și noteze el într-un caiețel.

Îi cerea să „log in”. Bun, acum să vedem unde și-a notat el treaba cu @ și ce parolă are.

„Nu știu, am o chestie cu o coadă de maimuță și apoi i,a,4,0,0, punct ro.”

„Da! Aia e! Și vezi că e yahoo, fără cifre. Fă-ți o săgetuță și scrie, că o să uiți.”

Bun, ne-am lămurit noi până la urmă și după 2 erori pentru parolă incorectă pentru că-i apăreau niște bulinuțe în loc de litere a reușit să se logheze. Am rezolvat și cu scrierea de mesaje, e boss acum!

Ce e important e că mi-a mulțumit 10 minute, mi-a spus că i-a plăcut că i-am explicat clar, că i-am dat repere de ce pe unde găsește și ce face fiecare și mai că-i vedeam zâmbetul sincer de după receptor. Apoi l-am verificat și l-am rugat să-mi spună absolut tot ce a învățat. 10+!

Deci, aveți răbdare cu ei, nu vă enervați, mai luați o pauză de când în când și, mai ales, explicați-le fiecare cuvânt din engleză și faceți comparații cu diverse lucruri din viața de zi cu zi. O să vă pară rău peste câțiva ani că v-ați enervat pe ei din niște chestii inutile.