Cum te ferești de câini când mergi pe bicicletă?

Cum te ferești de câini când mergi pe bicicletă?

Prima bicicletă (vorba aia) pe care am avut-o a fost una neagră, cu trei roți, pedale mari și galbene dacă nu mă înșel. Toți mini-copiii o aveau. Dădeam la pedalele alea de dimineață până seară în fața blocului. Apoi, pe la 6-7 ani parcă, mi-a dat văr-miu bicicleta lui de care nu mai avea nevoie. Tata repede a cumpărat o pereche de roți ajutătoare și am plecat amândoi spre Parcul Mare (Cancicov). Mă rog, parcul nu era atât de mare, dar era cel mai mare din Bacău. În fine.

Dau eu câteva ture de parc.

Tata: Hai, scoatem roțile astea-n plus?

Ancu cea mică și cu adrenalină: Daaa!

Tata: OK. Fii atentă, eu te țin din spate, de șa, ca să nu cazi. Să nu-ți fie frică, da?

Ancu cea mică și cu adrenalină: Nu, nu! Hai!

Țin și acum minte momentul în care, pe aleea principală a parcului, dau la pedale cu tata alergând lângă mine. La un momentan dat, tata lipsea. Când m-am uitat în spate, el era la vreo 50m, iar eu am căzut, evident. Cred că am mai folosit bicicleta aia vreo 2-3 ani de zile.

Având în vedere că stau la 15 minute de mers pe jos până la metroul din Mordor, drum nu tocmai plăcut de fiecare dată, m-am tot gândit de câteva luni să cumpăr o bicicletă pe care să o las la metrou (am norocul de a avea în stație, lângă casă și lângă un gigi de la paza Metrorex, rastel de biciclete, deci teoretic e safe acolo). Îmi tot ziceam că „gata, din următorul salariu îmi iau biclă!”. Și cum rânduiala de acasă nu se potrivește cu cea din portofel, abia ieri mi-am cumpărat mult visatul mijloc de locomoție. Am botezat-o Baby Blue.

10590621_812616182096341_6342478218746082485_n

Momentan mi-e frică să merg prin trafic cu ea, știu ce trebuie să fac, la ce să fiu atentă, etc. Am permisul de conducere de aproape cinci ani, deci mi-am format reflexul de a fi pe fază la 7 chestii în același timp (hai, fără glumițe cu femeile la volan). Deci oricât de mult îmi doresc un Pegas sau o bicicletă girlie, cu coșuleț în față și floricele hipioate, n-are sens luând în calcul faptul că o voi folosi doar acasă-metrou și înapoi. Cel puțin momentan.

Bun, și revenind la întrebarea din titlu, am nevoie de sfaturile bicicliștilor din voi: Cum mă pot feri de câini când merg pe bicicletă? Am pe drum vreo 2 hăituțe de câini (adică nu vă imaginați haitele cu spume la gură de prin Ferentari). Aștia aleargă și latră în draci după mașini. Și evident că vin la tine când simt miros de haleală. Nu mi-au făcut nimic până acum, dar eu sunt destul de panicată cu chestii de genul, tocmai pentru că you never know când îl poți supăra pe Nea’ Azorel.

O persoană mi-a zis că ea încetinește, mergând exact în direcția câinilor. Și niciodată să nu pedalez mai repede. În cel mai rău caz, mă dau jos de pe șa, dar tot în mijlocul lor să mă duc. Acum, toată treaba asta sună destul de logic, dacă nu alerg în direcța opusă, îi bag în ceață pe prădători. Problema e că eu nu am sânge-n trotinetă…pardon, Baby Blue…să fac așa ceva. În plus, sigur voi avea toate scenariile creepy în cap cu câinele care mă prinde de picior.

Altcineva mi-a spus contrariul, să dau cât mai tare din pedale și să fug de ei. Well, that will never happen in this life :)) Am făcut eu sport de performanță la viața mea, dar n-am forța de a mă lua la întrecere cu un (Snoop) Doggy Dogg, să fim serioși.

Deci, după cum zicea un mare om, „I want to ride my bicycle, I want to ride my bike” fără câini.

Sfaturi? 🙂