Cum fu la #SunăUnBlogger

Cum fu la #SunăUnBlogger

După cum v-am zis și sigur ați văzut prin social media, vineri am fost la sediul CGS România pentru campania #SunăUnBlogger.

M-am trezit cu nițel emoții, recunosc, și cum numai eu știu, am reușit să mă rătăcesc printre clădirile de birouri de la Petrache Poenaru. Dar trecând peste asta, ne-am adunat toți într-o sală de ședințe; și prin „toți” mă refer la cei 10 bloggeri + Victor Kapra + Cristian China Birta + Mira (trainerița noastră). Într-o atmosferă super lejeră și amuzantă, Mira ne-a ținut un mic training despre CGS, outsourcing și call center în general. Nu ne-a îngrădit, ci ne-a dat niște reguli de bun simț și diverse trucuri de care să ținem cont. Acum având în vedere că noi, bloggerii, suntem în domeniul comunicării, părea floare la ureche să ne introducem la telefon. În ultimii ani am primit complimente despre felul în care vorbesc la telefon cu diverse persoane din corporații, presă ori parteneri.

bloggeri la CGS 37

Ei bine, mie mi-a ieșit cea mai non-call-center voce și exprimare când am făcut un mic joc de rol pentru prezentare. „Bună ziua! Bine ați venit la CGS România! Sunt Anca Pintilii. Cu ce vă pot ajuta?” suna, la prima tentativă, ca Florin Salam cântând, zgâriind cuțitul de farfurie și unghiile de tablă în același timp. La a doua încercare, stând cu fața la perete și cu ajutorul sfatului Mirei, mi-a ieșit. Mai-mai că ai fi vrut să fiu eu cea la care să te plângi că cine știe ce ți s-a stricat prin casă.

Mira ne-a întrebat la final de training „De ce anume vă e frică?”. Pauză de câteva zeci de secunde… și a intrat Florea pe felie cu „Mie chiar mi-e frică să ne sune careva ce nu știe de campanie și chiar vrea să afle detalii despre outsourcing”. Ne-am amuzat teribil, dar nu era râsul nostru…

Gata, ne lămurisem, aveam răspunsuri la toate întrebările, cafelele la bord. Victor și Chinezu ne-au fost șefi de echipă, noi fiind împărțiți în două tabere. În strigăte (interioare) de luptă, am pornit spre birourile în care lucra efectiv departamentul de call-center. Pentru că, da, pentru două ore urma să fim parte din acest departament.

bloggeri la CGS 23

Mira ne-a învățat pe fiecare-n parte cum funcționează progrămelul de primit apeluri, ce face fiecare butonaș de pe căști sau diferența dintre „mute” și „hold”. Să vă spun, pe scurt, câteva dintre telefoanele primite de mine:

  • Un anume Ionel mi-a spus că-mi citește blogul frecvent și mă sfătuiește să scriu și despre diverse lucruri ce mi se întâmplă zi de zi, dar ce ar avea impact personal pentru toți cititorii. Daca citești asta, Ionel, mersi mult! 😀
  • La Sabina am simțit clar că sunase de drag de bloggeri și campanie. Era toată numai un zâmbet, deși se chinuia să pună întrebări serioase.
  • Claudiu U. mi-a spus că el este programator și dacă voi avea vreodată nevoie de ajutorul lui pentru blog, să nu ezit să-l contactez. Merci, Claudiu, te voi căuta dacă va fi cazul 😉
  • La Robert la fel ca la Sabina, părea și el amuzato-preocupat în a se menține pe subiectul campaniei și a întreba lucruri despre outsourcing.
  • La Bogdan de la Presa în blugi mi s-a delogat tool-ul prin care primeam telefoane. Am mai pățit cu încă vreo două persoane această problemă, deci scuzele de rigoare, dragii mei! Dar mă bucur că ați revenit cu un alt apel. Erau glumițe prin birou legate de asta întrucât eu făceam exact ce nu trebuia să facă un call center agent: să închidă telefonul cuiva în mijlocul convorbirii.
  • Mi-a plăcut de cineva (nu îi dau numele public, veți vedea în continuare de ce) care voia să știe detalii despre recrutarea în cadrul CGS. Când am întrebat-o dacă are pe ce să noteze adresa de mail la care să trimită un CV, aud că-mi șoptește: „Stai puțin, că e șeful lângă mine.” Ne-am amuzat împreună.
  • Și, de ce să mint, câțiva au sunat doar pentru concurs. 5 dintre toți interlocutorii primeau câte 50 euro. Apropo, lista câștigătorilor o găsiți aici.

Concluziile mele?

– M-am distrat maxim!

– Deși sigur eram roșie în obraji la începutul fiecărui apel, încercam să mă redresez. M-am simțit mult mai comod cu cei care sunaseră la caterincă („caterincă” în sensul bun al cuvântului). Îi auzeam cum chicotesc, unii din ei îmi spuneau în față: „Ăăă, da, ar trebui să te întreb ceva legat de outsourcing, nu? Lasă-mă puțin să mă gândesc…”. Iar eu continuam glumița: „Da, ooorice vrei tu legat de asta. Hai să te ajut. Știi ce e aia outsourcing?”

– Apropo de outsourcing, s-a lansat un eBook despre asta și îl puteți descărca de aici.

– Am aflat că există un buton „Panic” în tool. Se folosești doar când arde și ai nevoie musai-musai de ajutor. De asemenea, deasupra fiecărui birou atârnă un șnur de care poți să prinzi un cartonaș roșu dacă ești într-o încurcătură și ai nevoie de cineva, dar ești în timpul unei convorbiri și nu poți striga după supraveghetor. Și încă un sfat, pentru a trece de disconfortul vorbitului la căști, există câțiva call center agents ce stau, doar de formă, cu telefonul la ureche, peste căști. Amuzant, nu?

– Începeam adresarea cu „dumneavoastră” („Bine ați venit!”/„ pot ajuta?”). Dar după această frază, fără să-mi dau seama, îi luam pe pertu, deși îi știam deja pe o parte din ei. Știu că e greșit, dar lucrez într-un domeniu cu programatori, app developeri, etc cu care nu mă adresez folosind „domnule”/„doamnă” și, na, mi-a intrat deja în reflex.

– Am aflat că timp de 2 ore, cei 10 bloggeri de nota 10 au reușit să răspundă la 234 de apeluri. Ceea ce e superb! 😀

– Majoritatea interlocutorilor ce au avut norocul (hehe) să mă nimerească pe mine, știau de campanie de la Chinezu, Victor ori Cristi Florea. Ceea ce mi se pare și normal.
CGS_poza_de_grup
Cu speranța că voi ajunge la fel de mare ca cei trei mai sus menționați, abia aștept să aud pe cineva zicând „Da, pe pintilii.ro am auzit prima dată de treaba asta! Ce mișto!” 😀