Ce nu știai despre câini

Ce nu știai despre câini

De când mă știu voiam să am un animal de companie care să-mi facă viața mai frumoasă. Când eram mică, mică (a se citi „înainte să știu care-i treaba cu copiii”), o rugam pe mama să-mi facă un cățel cu care să mă joc. Asta a devenit, evident, una din chestiile cu care încă fac mișto de mine ai mei. Între timp (prin clasele a treia-patra), am avut doi peruși. După muuulți ani de când îi primisem, aflasem că murise unul din ei cât eram eu în tabără și mi-au luat unul identic. Anca de pe vremea respectivă evident că nu-și dăduse seama că e altă pasăre în colivie.

La 11-12 ani am primit-o în casă pe Mika, o mâță pe cât de nebună, pe atât de simpatică. Zgârâia cam tot ce prindea, dar alerga, se juca, îmi aducea vrăbii vii (!!!) în cameră cu o moacă de „Na, uite ce ți-am adus! Acum pune-o-n tigaie! Am muncit și-am vânat pentru ea.” Pisicile astea-mi plac. Nu alea plictisitoare de se trezesc pentru a mânca și mănâncă pentru a le veni somnul. Adică o tembelă d-asta vreau, spre exemplu:

Dar da, dacă aș avea un spațiu mai mare, câine mi-aș lua. Și nu un chihuahua sau pechinez, ci un animal de câine. D-ăla de te dărâmă când ajunge alergând la tine și d-ăla de-ți ocupă trei sferturi din pat alintându-se pe lângă tine. În fiiine, ce voiam de fapt să vă arăt e un clip nou al celor de la AsapSCIENCE, niște băieți faini de pe YouTube, ce-ți explică niște lucruri științifice pe care, cel mai probabil, nu le cunoști încă. Hai, vizionare plăcută!

Asta așa, #casăștiți! 😀