Ce am făcut de 8 martie

Ce am făcut de 8 martie

A fost genul ăla de zi ce-ncepe cu „uh, ce drăguță m-am trezit azi dimineață!”. Cald și soare afară? Asta înseamnă cămășuță și teniși roșii. Ajung la birou, pupici și flori, o zi perfectă. Seara eram invitată de Marius Matache la Sala Eliad a Centrului Cultural Casa Artelor. Tot ce știam era că urma o expoziție a doamnei pictorițe Magdalena (sau Medi) Wechsler Dinu în vârstă de 107 ani (da, 107!) și apoi era programat un concert cu Alina Manole, Marius Matache și Cristi Mihai.

Afisul evenimentului

Pentru că m-am luat cu vorba, îl și ignoram ca o doamnă pe un pulică domn care era parcat pe trotuar si voia să iasă exact pe unde așteptam eu la semafor să traversez, am reușit să mă rătăcesc printre străduțe.

– Mama, hai că te sun mai încolo să mă uit un pic pe maps.

– Pe ce? Alo? Anca!

– Alo, mama, vorbim în 5 minute că m-am rătăcit.

– Alo? Nu te mai aud. Alooo?

Îi închid, intru pe maps și când să dau „localizare” mă sperii că mă sună din nou.

– Nu te mai auzeam.

– Stai un pic, că m-am rătăcit. Te sun mai…

– Alooo? Ancaaa?

Iar închid, iar maps, iar mă sună înainte să aflu pe unde sunt. Iar nu ma aude, iar îi închid, iar maps, iar locate, memorez rapid în cap harta și, evident, iar mă sună. Eram ca-n filmele cu Stan și Bran.

– Nu te mai auzeam, nu știu ce s-a întâmplat.

– Nici eu nu știu ce s-a întâmplat, dar am ajuns și am și întârziat.

– Bine, pa, mulți ani!

– Mulți ani!

Pierdusem deja vernisajul doamnei Medi Dinu, dar am nimerit la fix pentru turul casei. De cum am intrat pe poartă, am realizat că sigur tenișii mei și cămășuța-n carouri sunt total pe lângă arhitectura și sentimentul casei. Tot ce speram era să nu fiu sigura așa. M-am înșelat.

Minunăția aia de casă, Dumnezeule! Monument istoric, ridicat la sfârșitul secolului al XVIII-lea, a găzduit, de-a lungul timpului, Facultatea de Medicină a Comunității Evreiești, Teatrul Evreiesc de Stat, Casa Națională de Cultură, iar din 1975 a devenit Casa de Cultură a Sectorului 3. 

VERNISAJ EXPOZITIE MEDI DINU 4jpg

După turul casei, am coborât pe-un covor roșu în fosta pivniță. Și această sală arăta excepțional, avea în jur de 50 de scaune (cam atâtea zic eu, deși de obicei nu sunt în stare să aproximez numărul de oameni, kilometri, kilograme, etc) și o scenă. Era un cadru minunat de spectacole micuțe, intime, de-ți inspira sentimentul de „acasă”.

S-au stins luminile și pe scenă a urcat Alina Manole. Deși auzisem de ea de vreo 10 ani, de prin liceu, cândTe iubesc atât de…” mi-era imn, mai știam doar vreo 4-5 piese de la ea, dar n-am reușit niciodată să ajung la un concert de-al ei. Ei bine, miercuri a fost totul o joacă. O joacă de note, versuri, glumițe și amintiri. Mi-a plăcut mult, mai mergem la Alina.

FEMEIE FRUMOASA 11

Apoi au intrat în scenă Marius Matache cu a lui chitară și Cristi Mihai cu al lui nai. Nu mai prinsesem de ceva vreme un recital de-al lor, au fost prin țară promovând noul album al lui Make, „Alchimie”. Ne-au trecut prin piese de pe primul, dar și de pe noul album. Iar Comfortaly Numb-ul cântat la un nai și o chitară e sublim de fiecare dată! Apoi au urat întregii săli (cred că în public erau maaaxim 5 bărbați) „La multi ani!” și ne-a făcut un anunț.

marius_matache_alchimie1

Deși ar prefera un Merțan, Make a lansat o campanie de crowdfunding pentru susținerea proiectului „Alchimie”. Găsești aici toate detaliile, de ce are nevoie Make al nostru de bănuți, pe ce vrea, punctual, să îi cheltuie, etc. Și, evident, ce anume primești dacă alegi să donezi mai mult. Iar dacă ai orice întrebare, sunt sigură că îți va răspunde cu cel mai mare drag. C-așa e el. El e profu’ ăla de care ție drag, care-i și mișto și de caterincă, care zdrăngăne din chitara aia de zici că-i de jucărie.

marius_matache_alchimie2

Așa că, dragii mei, vă invit să:

  • trageți un ochi peste campania lui Make și să donați dacă vă încântă ideea;
  • mergeți la un concert de-al Alinei Manole;
  • vă faceți nițel timp și să vizitați Casa Eliad a Centrului Cultural Casa Artelor din Sectorul 3.