17 sfaturi pintilistice la 25 de ani

17 sfaturi pintilistice la 25 de ani

A fost odată ca niciodată, pe 22 martie 1991 mai exact, s-a întâmplat o minune. Pauză dintre cursurile de la facultate, stat pe scări, o durere nașpa rău, mutat la maternitate, ciudate și nespălate în salon, dureri din ce în ce mai mari și asistente cretine. Pe 23 la 6:30 dimineața, omenirea a fost binecuvântată, curcubeiele au apărut pe cer și unicornii în maternitatea din Bacău, mama m-a adus pe lume.

Făcând un calcul simplu, aflați că acum câteva zile am împlinit 25 de ani. Panică mare câteva zile înainte. Știi, când erai mic, puneai următoarele etichete: cei între 30 – 50 ani erau părinți, aduți, nu ne plac; cei după 60 de ani erau bunici, simpatici, drăguți, ne plac. Acum, la douășceva de ani, realizezi că parcă cei de 30 nu sunt înfricoșători, nu sunt bau-bau, sunt mișto si ceva mai maturi decât tine, that’s all. M-am săturat deja de „Oho, ai făcut un sfert de secol! Cum e viața la 25 de ani?” Dar totuși am încercat să-mi răspund la întrebarea asta și vă voi dezvălui în cele ce urmează concluziile la care am ajuns. Nu de alta, dar poate vă va ajuta la ceva pintilismele astea.

Tu

  • Începi să ai mai multă grijă de tine. Preferi să mai tragi o bluză pe tine ca să nu răcești. Preferi să te bronzezi mai puțin, dar să fii tot timpul unsă cu cremă de plajă decât să te întorci maroniu-aurie și toată lumea să te laude pentru bronzul perfect;
  • Nimic nu se compară cu sentimentul pe care-l ai atunci când te bagi la somn și-ți dai seama că mâine e sâmbătă și nu e nevoie să-ți pui alarma;
  • Câteodată ai nevoie de weekend-uri în care tot ce ai chef e să te uiți la seriale și filme pe Netflix, să stai în pat, să citești, să adormi oricând și oriunde îți vine somnul sau să dai scroll la infinit pe diverse site-uri. Eu le numesc lazy weekends;
  • O să te trezești cu diverse dureri dubioase. Ba spatele, ba degetul mare de la piciorul stâng, ba o palmă umflată, ba un șold, ba un genunchi.
  • Legenda spune că nivelul de chin pe care-l sufereai când erai mic și te puneau ai tăi să dormi la prânz e direct proporțional cu nivelul de fericire când apuci să faci asta când devii adult.

top-view-designer-desk

Job

  • Pe principiul românesc „eu te-am făcut, eu te omor”, la fel e și cu salariul: „eu l-am făcut, eu hotărăsc pe ce să-l cheltui”. O să-ți dai seama că ai aruncat mulți bani pe haine pe care nu le-ai folosit mai mult de două, trei ori. Am auzit de curând o teorie foarte bună. Când te hotărăști că vrei să cumperi un măr, o cămașă, o pereche de pantofi, tu nu plătești cu bani, ci cu orele pe care le-ai muncit pentru banii ăia. Adică timp. Acum gândește-te așa: merită alea 5 ore groaznice de făcut exceluri, de exemplu, să le dai pe cămașa aia? Dacă da, super! Dacă nu, poate nu e o idee foarte bună să o cumperi fix pe aia;
  • Începi să te gândești la economii. De câte ori n-ai fi vrut să profiți de oferta aia la bilete de avion ce ținea doar câteva ore, iar tu nu mai aveai nimic pe card? Ca să nu mai zic, doamne ferește, de vreo urgență? Do your best ca-n fiecare lună să pui ceva bani în contul de economii.

Prieteni

  • Fie că-s prieteni noi sau jurai pe roșu în fața blocului că veți rămâne cei mai buni prieteni până la sfârșitul lumii, recunoaște când nu știi ce să le iei cadou. Nu e o rușine să le iei carduri cadou la x librarie, y sală de fitness, z magazin;
  • Gașca nu mai e ca-n liceu. Numărul oamenilor cu care te vezi se face din ce în ce mai mic, numărul prietenilor buni și adevărați scade. Și deja încep să-ți bage cuțitul și să facă rahaturi prin spatele tău. Și-o să te doară al naibii de tare, crede-mă.

Iubire

  • Gata, ai terminat o facultate de care ești sau nu mulțumită, ai un job, ai 25 de ani. Lumea deja se așteaptă să ai pe lângă tine un hăndrălau cu care vei trăi până la adânci bătrâneți. La cum îl știu eu pe tata, pot să bag mâna în foc că a început să-și pună întrebări și să-și facă griji. Tati, stai liniștit, o să vină și Făt-Frumosu’. Va veni pe un cal alb cam mânjit de noroaiele din Popești, dar nu contează;
  • Totuși, în același timp, nu mai ai cheful și răbdarea necesară de „lasă, că merge și așa”, „poate o să-l învăț să nu-și mai lase șosetele lângă și nu în coșul de rufe”, „poate îl dresez și va deveni mai bărbat”. Gata, move on, pierzi timpul, neuronii și nervii aiurea.
  • Ai început de ceva vreme să mergi la nunți și botezuri. La unele din ele ești atât de entuziasmat pentru cei doi și-i vezi together forever, iar pe alții nu-i înțelegi de ce au ales să facă asta de gura părinților.
  • O să-ți intre în reflex să te uiți la mâinile tipilor care ți s-ar părea că ar avea potențial de… orice. Inelul ăla al lui e pe un deget pe care n-ar trebui? Nu te băga! Abort the mission! I repeat, abort the mission! Te va scăpa de multe probleme și scenarii aiurea.

selling-roses

Viață socială

  • Începi să ieși cu prietenii din ce în ce mai devreme. În facultate te întâlneai la ora 21-22 la careva acasă pentru a bea ceva bun și ieftin, apoi zburai în club și te țineai de berea aia până la primul metrou. Acum programezi întâlniri la 17-18 după job și pe la 22-23 stingerea, gata, acasă;
  • Rezistența la alcool nu mai e chiar atât de „rezistentă” ca-n liceu ori facultate…
  • … iar mahmureala e din ce în ce mai groaznică și necesită câteva zile de recuperare.

General

  • E trist când îți dai seama că am început să fim uimiți și să apreciem lucrurile ce ar trebui sa fie normale. De exemplu, pentru că la mine-n Popești City canalizarea și țevile-s de (și, prin diverse zone, cu) rahat, seara între 7-11 n-am nicio șansă să fac un duș sau să mă spăl pe cap. Așa că am ajuns în halul ăla în care-s geloasă pe presiunea de la robineții prietenilor mei. În altă ordine de idei, e atât de trist că a fost nevoie să moară 64 de oameni pentru ca spațiile publice să fie în conformitate cu legile ISU. Dar și așa, nu mai mergi în cluburile arhipline, ocolești puburile (faine, de altfel) la subsol, te întrebi dacă au extinctoare și preferi să stai la o masă cât mai aproape de ieșire.

Mno, cam atâtea pintilisme mi-au venit acum în cap, dar sigur sunt mai multe. Acum să nu aveți impresia că mă dau eu mare Buddha, „uite-o și pe asta, Doamna Știe-Tot, se crede expertă și ne dă nouă lecții de cum să ne comportăm și ce să simțim”, etc. Nu, chiar deloc. Ieri, de exemplu, am reușit să dau curajos cu capul de ghidonul bicicletei pentru că voiam să iau niște pungi ce erau dedesubt. Și ghiciți ce? Erau două pungi. Și da, mi s-a întâmplat și peste 5 minute la a doua pungă să dau cu fruntea de ghidon de-am văzut 25 de stele verzi.

Deci rămâne la latitudinea voastră dacă sunteți de acord sau nu cu părerile unei tipe de 25 de ani ce reușește să dea, nu o dată, ci de două ori, cu capul de ghidon pentru că-i chioară și neatentă.